Tag Archives: Media Relations

Secretele relatiei cu presa

Acest articol este pentru cei tineri care vor sa intre in fascinanta lume a Relatiilor Publice. Sunt de parere ca scoala romaneasca de comunicare nu te invata mare lucru, accentul cade mai mult pe teorie si mai putin pe partea practica. De aceea cand vine vorba de relatia cu presa cred ca doar experienta directa te invata ce e bine si ce e rau. Insa nu e rau sa citesti si experientele altora. In acest sens consider ca o carte buna pentru cei tineri in ale PR care vor sa se specializeze in media relations este cartea scrisa de Larisa Toader: Secretele relatiei cu presa

Lucrarea Secretele relatiei cu presa – sfaturi practice si studii de caz este prima carte cu informatii practice din domeniul comunicarii, adresandu-se tuturor celor care doresc informatii concrete despre activitatea specialistilor in relatii publice, fie ca sunt manageri, jurnalisti, reprezentanti ai ONG-urilor sau studenti.

Cartea cuprinde 5 capitole fiecare dintre ele răspunzand anumitor intrebari ale juniorilor. Primele doua capitole familiarizeaza cititorul cu miturile din PR si cu felul in care sunt structurate agentiile si functiile in domeniul relatiilor publice. Capitolul 3 detaliază principalele activitati si instrumente folosite in relatia cu presa, in timp ce capitolul 4 prezinta solutii care pot usura angajarea intr-o agentie, iar capitolul 5 prezinta momente din munca in agentie a unui specialist de relatii publice junior.

La finalul cartii, exista un dicţionar al termenilor folositi de specialistii de relatii publice, in special “englezisme” si denumiri intrate in jargonul PR-istilor de agentie.

Cartea o gasiti pe libris.ro si costa 19 lei.

bad pitch

Mai deunezi vorbeam de un mic esec de pitch in blogosfera romaneasca.

Dar se mai intampla si la case mai mari si se pare ca destul de des. Ca sa nu o lungesc, consternarea a aparut ca urmare a unei greseli a agentiei de PR, 5WPR, care a trimis unor reviste/bloguri pentru gay un studiu despre contraceptie.  🙂

Despre asta puteti citi aici: The Bad Pitch Blog si Gays: Here’s How to Avoid Pregnancy

interviu cu jurnalist: Anca Arsene Barbulescu, Business Magazin

Anca Arsene Barbulescu, Business Magazin

1. Ce te deranjeaza cel mai mult la un PR-ist?

Dezinteresul fata de necesitatile jurnalistului, in favoarea propriilor obiective. Spre exemplu, in momentul in care cer anumite informatii, inseamna ca am intr-adevar nevoie acele informatii, nu de mult bla bla pe marginea subiectului, doar pentru ca respectivul PR trebuie sa bifeze ca a raspuns unei solicitari si sa comunice ce are de comunicat, indiferent de intrebari.

2. Care e cea mai buna metoda de a te contacta?

Depinde foarte mult de motivul pentru care un PR incearca sa ma contacteze. Daca ma suna sa-mi spuna ca mi-a trimis un comunicat si sa verifice daca l-am primit (sau eventual sa ma intrebe daca voi publica respectivul comunicat), mai bine s-ar folosi de “read receipt” (si ar citi urmatorul numar al revistei) ca sa afle asta. Pe de alta parte, atunci cand in discutie se pune adaptarea unei informatii pe care o au de comunicat la formatul si stilul revistei, un telefon este chiar indicat. Repet, depinde, dar sunt foarte usor de gasit – mail, telefon mobil, telefon fix, mess – cea mai buna metoda fiind totusi mailul.

3. Crezi ca majoritatea specialistilor in PR citesc macar titlurile articolelor pe care le scrii inainte sa te contacteze?

Tind sa cred ca da, dar mai sunt si cazuri in care nu se obosesc. Inca mai suna PR-isti la redactie cautand fosti colegi responsabili de domeniul IT&C care nu mai lucreaza insa de multa vreme la revista 🙂

4. Ai avut/ai facut vreodata vreun proiect/munca de PR? Daca da, cum a fost ca si experienta?

In afara de sfaturile ocazionale date pe marginea comunicatelor inca nedifuzate, nu am fost implicata in proiecte de PR. Nu as refuza insa o astfel de provocare. Cel mai important mi se pare pare pentru un jurnalist sa inteleaga munca unui PR si invers, asa incat colaborarea sa fie cat mai buna.

5. Care ar fi primul sfat pe care i l-ai da unui PR?

Relatia cu jurnalistul nu ar trebui sa fie o lupta. Chiar daca suntem de partea cealalta a baricadei, asta nu inseamna in mod neaparat ca suntem “the enemy”.

6. Ai participat sau poti recomanda un curs/seminar de PR training?

PR Forum, de exemplu, pentru ca abordeaza multe dintre problemele cu care se confrunta specialistii din PR si dezbate posibile solutii.

7. Exista vreun viitor pentru presa offline sau va urma o epoca a online-ului?

Teoretic exista, dar cel putin deocamdata este foarte greu de conturat. Probabil ca publicatiile offline se vor cerne, in timp ce numarul celor online va creste exponential. Eu cred foarte mult in online…

8. Inafara de ale tale, ce titluri mai citesti?

Bloguri multe… Google Reader e deschis in permanenta. Din presa locala, citesc frecvent Mediafax, ZF, Business Standard si Money Express. Iar dintre titurile internationale, NY Times, Financial Times, Businessweek, Forbes si Wired.

9. Care e cel mai groaznic caz de PR pe care l-ai intalnit?

Mai bine ma abtin 🙂 Am dat peste prea multi oameni foarte profi in PR ca sa arunc acum cu noroi in cateva exemple nefericite.

Cum sa vinzi subiecte jurnalistilor pe Twitter (pitching journalists on Twitter)

Pe 23-24 februarie, Dan Martin (@Dan_Martin), editor la BusinessZone,co.uk, accepta doar pitch-urile venite via Twitter. Sara Lewis l-a prins pentru o mica discutie. Redau mai jos discutia celor doi:

Cum a fost experienta de pe Twitter vis a vis de pitch-urile venite de la PR-isti?
A decurs foarte bine. Totul a pornit din dorinta de a elimina pitch-urile irelevante din partea PR-istilor si mai ales de a vedea daca se poate face si asa.  Am observat ca am primit mai putine telefoane, de la vreo 20 de apeluri pe zi am ajuns la 2-3 apeluri, in cele 2 zile.

Ai primit informatiile necesare in cele 140 de caractere?
Pitch-ul pe Twitter a facut ca PR-istii sa ma contacteze expres ca jurnalist si astfel i-am facut sa se gandeasca la ce ar fi interesant pentru cititorii mei. Cand am fost interesat de un subiect, am continuat discutia pe email pentru a obtine informatiile necesare care ma interesau.

Care a fost cel mai prost pitch?
“Esti interesat de un subiect tare?” Raspunsul meu a fost: NU!

Care a fost cel mai bun?
A fost folosirea de rime pe Twitter Direct Mail. Am fost impresionat.

Vei folosi de acum inainte Twitter ca tool pentru pitc-uri din partea PR-istilor?
Voi accepta in continuarea telefoanele si emailurile, insa voi incuraja PR-istii sa foloseasca si Twitter-ul, in special pentru ca il folosesc mereu, si la birou si acasa. Astfel, PR-istii ma pot gasi oriunde as fi.

Ce sfat ai pentru PR-istii care vor sa iti vanda un pont pe Twitter (140 de caractere)?

“Be relevant, be targeted, be clever!”

Articol de Sara Lewis

traducerea si adaptarea: Andrei Chirica

Monitorizarea in Relatii Publice

Fiecare agentie de relatii publice are instrumentele si metodele sale de monitorizare a unei campanii de PR.  Cea mai des intalnita metoda este evaluarea la rate-card a articolelor aparute in presa. Exista o intreaga polemica pe tema asta, redata destul de bine in articolul  de aici.

Acum specialistii incearca sa convinga companiile ca nu nr. de articole e important ci calitatea lor. Companiile vor sa vada totusi de ce ar da banii si pe PR si nu doar pe advertising. Un astfel de raport ar fi cel mai simplu mod de a le satisface curiozitatea, nu? 🙂

E un cerc vicios, o practica necesara insa nu esentiala.

ce s-a schimbat de ieri pana azi in industria de PR

Ieri anumiti “reprezentanti ai industriei de PR” (observati ghilimelele 😉 ) spuneau ca piata romaneasca de PR va stagna in 2009. Azi, alti reprezentati ai industriei spun ca ritmul de crestere va fi mai lent, insa va fi o crestere…de 10%.

Dragii mei, ce s-a schimbat de ieri si pana azi? Tocmai pentru ca fiecare poate sa isi dea cu parerea se creaza o falsa impresie asupra evolutiei industriei.  Totul suna logic si frumos in toate prognozele si estimarile emise de diversi insa nu au la baza ceva palpabil. Si anume o analiza a situatiei financiare a jucatorilor din piata. Cu o astfel de analiza pe ultimii de 2-3 ani, impreuna cu analiza factorilor PEST s-ar putea emite o estimare pertinenta. Totul trebuie regandit si reanalizat pornind de la urmatorul aspect: lumea s-a schimbat pe toate planurile social economice si prin urmare trendurile nu mai sunt valabile. Practic pleci de la zero.

Continue reading →

Cica jurnalistii sunt naspa

Se pare ca fiecare padure are uscaturile lui, si noi in PR si media.

Sally Whittle, un jurnalist freelancer din UK scrie pe blogul ca unii jurnalisti sunt chiar naspa rau. Redau mai jos parti traduse din articolul ei.

Sally  Whittle a avut un proiect de PR si le-a propus unor jurnalisti de la ziare nationale povestea/stirea. ce-au facut acestia, i-au raspuns: “That’s not a story”.

Mai departe, au fost cativa jurnalisti care desi i-au spus ca nu ii intereseaza subiectul au revenit intrucat editorilor li s-a parut ok subiectul. Insa – si aici e toata frumusetzea, care mi s-a mai intamplat si mie- sa scrie ea vreo 800 de cuvinte si sa trimita articolul ca sa il mai retuseze ei putin. Bineinteles intr-un dead-line. 🙂

Un alt jurnalist i-a cerut sa aranjeze un interviu cu clientul dar sa ii faca rost de contacte si de la concurenta, sa ii furnizeze o lista de studii si statistici pentru articol. Si cica acest raspuns l-a primit de la mai multi.

Mai mult, a furnizat informatii suplimentare la vreo 6 jurnalisti si doar unul singur i-a multumit pentru acestea.

Intrebarea e: la noi se intampla asa ceva? Mie unul mi s-a intamplat sa mi se ceara sa scriu singur stirea, am si fost intrebat daca nu am contacte la concurenta si nu prea mi s-a multumit pentru informatiile suplimentare 😦

de unde aveti mobilul meu?

Se intampla uneori in viata si activitatea ta de PR sa trimiti un comunicat pe un domeniu pe care nu ai mai trimis pana acum. Ce e de facut? In primul rand incepi prin a-ti face o baza de date pe acel domeniu dupa propriile puteri: mergi pe site-uri, vezi cine ce scrie, iei adresele de mail, telefoane fixe. Mai apoi incepi sa suni prin redactii dupa telefoanele mobile pe care le obtii sau nu. Insa ca sa nu suni in redactie apelezi la cunostinte si prieteni care sa te ajute. De cele mai multe ori acestia te ajuta si cu omul care te-ar putea interesa si cu nr de mobil al acestuia.

Baza e completa. Ai comunicatul aprobat si incepi sa il trimiti. Dupa o ora, doua, te apuci de sunat niste oameni pe care nu ii cunosti. Toate bune si frumoase. Unii sunt draguti si te redirectioneaza, altii iti baga placa: da, l-am primit, multumesc…vedem in functie de spatiu, altii incepi sa fie iritati: si ce sa fac cu el?, iar altii de-a dreptul enervati: de unde ai nr meu de mobil?

Si ca sa nu iti bagi in cacat sursa spui si tu o mica minciuna nevinovata: exista deja in baza noastra de date de acum ceva vreme.

Ce ma intriga este de ce atata secretomanie? Daca jurnalistii pot sa afle informatii, telefoane, mobile ale unor oameni din diverse companii, eu ca PR de ce nu as putea sa aflu date despre el, adresa de mail si mobil?

Cum se face ca un jurnalist poate obtine aceste informatii investigand si un PR-ist nu poate face acelasi lucru? Nu e tot cercetare? 🙂

As mai avea un subiect: Lista neagra cu jurnalistii naspa, nume si cazuri am insa de ce le-as publica?

Poate imi dati voi motive 🙂

PS: comunicatul era asta. dar deh, lucrurile bune nu e stire!

hot links

Cu o mica intarziere va prezint Edelman Trust Barometer 2008

Nice Social Media Release, shame about the content : why the PR industry is slow to adopt the social media news release?

Raspunsul: Straight from the hack’s mouth

Ghost writing

Ce e ghost writing?

Pai, sa facem un mic exercitiu: Orice PR scrie un comunicat de presa sau un discurs pentru o adunare etc. Se trimite comunicatul, are loc discursul. Ei bine, toata industria media foloseste ceea ce PR-ul scrie, iar meritele pentru articol si discurs le iau cei care fac the annoucementul: jurnalistul si persoana care tine discursul.

Acesta este ghost wrintingul. Sunt PR-istii frustrati din aceasta cauza? NU! Dimpotriva, un PR profesionist stie ca atunci cand regaseste pasaje intregi in articolele din presa inseamna ca si-a facut treaba bine.

Va recomand un articol pe aceasta tema, The Ghost Writer’s Paradox