Category Archives: discutii etice

cat de sociala este social media?

Acu ceva vreme citeam la zoso despre epuizarea social media cu mesaje sociale/umanitare. Apoi, am ajuns la consternarea Elenei Ciric care a primit un raspuns de la Crina COCO Popescu, tanara alpinista care dorea sa urce Seven Summits si Volcanic Seven Summits, prin care o informa ca in urma campaniei pe social media s-au strans 1.000 euro din cei 28.000 de care mai avea nevoie pentru a incepe expeditia.

Mai departe, in urma socio-evenimentului online world wide, Communication Shutdown, mika pana ramane dezamagita intrucat “nume sonore din online-ul mioritic si-au anuntat tacerea pe toti peretii, dar foarte putini  au avut avatarele insemnate de actul donatiei. ”

Chinezu vorbea candva de frenezia unora pe care ii numeste social media popcorns si daca nu cumva dam dovada de fariseim 2.0 cand vine vorba de o campanie umanitara, adik mult buzz online, ceea ce e bine, insa cand vine de ceva mai mult…pauza.

De aceesi frenezie vorbeste si George Toma care vine cu o intrebare foarte buna:

Cum te adresezi in social media fara sa intri abuziv în viata online a actualilor/fostilor/viitorilor consumatori?

Ca sa tragem si cateva concluzii, vin si intreb, simplu: De ce?

De ce nu facem mai mult decat o simpla implicare/aderare verbala la o campanie umanitara? Din comoditate? Daca te-ai “chinuit” 2-3 minute sa iti inserezi un banner/badge pe blog de ce nu ai putea sa dai un sms, telefon sau dona online? Daca e sa intram in psihologia romanului as explica retinerea donatiilor prin simplul pentru ca asa e romanul, vede peste tot cospiratie, ii miroase a ciordeala, ii pute tot, e suspicios dar mai ales delasator.

Poti fi tu cel mai premiat creativ din lume si sa faci o campanie frumoasa/creativa la care adera/te sustin multe persoane, daca nu ai rezultate degeaba. Pana la urma este vorba de eficienta, ca la Effie, de cat de mult au crescut vanzarile – in cazul de fata donatiile.

Asadar, cine ar trebui sa faca o campanie de educare a romanului cu privire la donatiile online sau extrapoland cine ar trebui sa faca o campanie de educatie civica, de spirit civic, de bun simt. Am ajuns sa cred ca nu mai este de ajuns ca doar companiile sa faca CSR, pentru ca incurajam acelasi lucru: datul pe degeaba. Mentalul colectiv romanesc musteste de vorbe pline de nemunca si lene civica: Statul e obligat sa ne dea, statul e obligat ne asigure, sa faca si sa dreaga! Acuma, companiile dau pe degeba romanilor lucruri prin programe de corporate social responsability ( CSR).

Dar intrebare este TU ce faci pentru cei din jurul tau, pentru comunitate? Este vorba de Citizen Social Responsability care intr-o forma sau alta a fost parte din noi, oamenii, fiinte sociale. In fine! Revenind, poate suna usor patetic, dar ceea ce a zis candva JFK intr-un discurs ramane cat se poate de actual:

Ask not what your country can do for you – ask what you can do for your country!

Asadar? Ce poti face?

Advertisements

O zi fara stiri politice!


De curiozitate, nu de alta…dar… ce s-ar intampla daca pentru o zi toata mass-media din Romania ar refuza sa scrie despre politica?

Am facut si o mica si simpla pagina pe facebook

Bring Them Back

Mai multe detalii le gasiti pe www.bringthemback.org

The Beast File: Google

Este Google noul Microsoft?

noul spot tv ursus

O pasarica mi-a trimis linkul cu noul spot la berea Ursus realizat de Papaya Advertising. (spotul pe care l-am avut initial, ieri, era de o calitate slaba, dar am gasit azi o versiune mai buna pe paginademedia.ro ).

Comentariile sunt de prisos.

Acesta este spotul Ursus:

Iar acesta este Johnie Walker:

Continue reading →

old media vs new media: gatekeeping

Citeam azi pe BS ca PR-ul trece peste reporteri si comunica direct cu  consumatorii. Motivatia ar fi ca presa se confrunta cu reduceri de bugete, concedieri si chiar falimente. In acest context, PR-istii au dificultati din ce in ce mai mari in a gasi un suport media pentru informatiile pe care trebuie sa le comunice, astfel incat, spune articolul de mai sus, au inceput sa recurga la alte solutii care nu mai implica comunicarea cu presa ci o directa comunicare catre consumatorii finali.

Potrivit publicatiei AdAge, citata de Business Standard, Mark Hass, CEO al agentiei MH Group Communications, spune ca unul dintre clientii sai din industria auto a ales sa foloseasca platforma YouTube in mod agresiv, ca modalitate de a ajunge direct la consumatori.

“Inca mai au traditionalele evenimente, unde jurnalistii sunt invitati sa testeze masinile si apoi sa scrie despre ele, insa acest tip de comunicare devine din ce in ce mai putin important”, a explicat Hass.

In acelasi timp, domnul de mai sus spune ca solutia mai are si un avantaj, respectiv acela ca dispare filtrarea informatiei de catre jurnalist (gatekeeping). El mai precizeaza ca, pe langa controlul complet asupra mesajului transmis, un alt avantaj al acestui tip de promovare este reprezentant de faptul ca audienta atinsa nu se mai limiteaza la cititorii de ziare si reviste.

“Construiesti un canal pe You­Tube si obtii milioane de vizualizari. Iar acesti oameni vin de peste tot si este clar ca sunt interesati de produsul tau, spre deosebire de cititorii unui ziar. Daca ai fi vrut sa atingi atatia oameni folosind media traditionala, ar fi trebuit sa iti plasezi materialele in zeci de locuri, prin mai multe medii si modalitati de promovare.”

Acum, nu sunt eu in masura sa fac obiectii cu privire la cele spuse de domnul de mai sus in articolul citat de BS. Insa ma pun de-a curmezisul 🙂

Prin urmare, nu cred ca perioada de criza este factorul/motivul definitoriu pentru care PR-ul mai sare presa si comunica direct catre consumatori. Motivul principal este noua era comunicationala web 2.0. Acum principalii gatekeepers sunt bloggerii, noii lideri de opinie se gasesc pe retelele de social media intrucat web-ul, in stadiul lui maximum de interactivitate, este acum ce-a fost presa, radioul si televiziunea la momentul lor de glorie. Ceea ce vedem noi acum nu este decat o schimbare a raportului de forte si de influenta. La fel ca si celelalte medii web-ul este un mijloc de comunicare, este noul instrument de comunicare. Nimeni nu cred ca va renunta la presa, old media, ci doar ca acum proportiile din mixul de media arata radical schimbat, dupa cum este si normal. Insusi domnul citat in material spune ca se foloseste in continuare media traditionala. Insa acum pe langa jurnalisti mai vorbesti si cu bloggerii, ii inviti la cafele, le dai produse la testat, etc.

Da, este adevarat ca ai un control mai mare asupra mesajului insa nu scapi de gatekeeping si in nici un caz de feedback. Din punctul meu de vedere, filtrarea o va face chiar consumatorul final prin prisma aceluiasi mijloc prin care o companie bombardeaza web-ul cu mesajele sale. De cate ori nu se intampla sa vezi spoof-uri negative, articole pe bloguri, forumuri, facebook, twitter care hulesc o companie si  produsele si serviciile sale? In consecinta un control complet asupra mesajului nu confera automat si un control asupra reactiilor.

In concluzie, web 2.0, new media sau cum vreti voi sa ii spuneti are avantajele si dezavantajele sale asa cum le au si celelalte media.

Monitorizarea in Relatii Publice

Fiecare agentie de relatii publice are instrumentele si metodele sale de monitorizare a unei campanii de PR.  Cea mai des intalnita metoda este evaluarea la rate-card a articolelor aparute in presa. Exista o intreaga polemica pe tema asta, redata destul de bine in articolul  de aici.

Acum specialistii incearca sa convinga companiile ca nu nr. de articole e important ci calitatea lor. Companiile vor sa vada totusi de ce ar da banii si pe PR si nu doar pe advertising. Un astfel de raport ar fi cel mai simplu mod de a le satisface curiozitatea, nu? 🙂

E un cerc vicios, o practica necesara insa nu esentiala.

SNSPA-ul e sau nu de c…t?

Recunosc am terminat si eu SNSPA-FCRP. Mi s-a parut si mie o relativa l*ba trista dar a facut si un lucru bun, mi-a deschis un orizont si mi-a oferit un punct de plecare, o bibliografie, etc…dupa, am invatat cam singur ce inseamna comunicare, imagine si relatii publice. Suna a cliseu insa in domeniul asta nu rezisti fara pasiune si daca nu esti autodidact.

Insa ca mine mai sunt multi altii nemultumiti de scoala noastra de comunicare. Ca de exemplu el si ea

intoxicarea

Intoxicarea este o tehnica de manipulare folosita inca de unele grupuri de interese : companii, ONG, etc. De exemplu, a circulat pe net un text cum ca laptele poate fi repasteurizat de pana la cinci ori:

Stiai ca laptele care se vinde la cutii este reprocesat (de pina la 5 ori!) in cazul in care nu se vinde inainte de termenul de expirare? Laptele e trimis la fabrica si pasteurizat din nou…
Cand cumperi lapte la cutii, uita-te pe fundul cutiei. Daca vrei sa cumperi lapte ne-reprocesat, nu cumpara lapte care are cifra 2, 3, 4 sau 5 pe fundul cutiei.


poza-mail Este adevarat? In nici un caz! Exista o explicatie de natura tehnologica:

Numarul incercuit in fotografia care circula prin email se refera la numarul rolei pe care se tipareste materialul de ambalat. Echipamentul de tiparit din fabricile Tetra Pak are de obicei 5 role, iar in unele fabrici chiar 6 role. Numerele (1, 2, 3, 4 sau 5) sunt tiparite in fabricile noastre, apoi materialul de ambalat este livrat clientului. In cazul in care acesta raporteaza un defect funcţional, trebuie identificata rola pe care s-a tiparit materialul de ambalat, pentru a-l comunica fabricii Tetra Pak, si a-l remedia.