cum ramane cu presa offline?

Ca si om de comunicare te vei intreba mereu care vor fi canalele media prin care mesajul tau va ajunge la audienta/targetul dorit. In ultimii ani, si mai ales de cand a inceput criza economica, presa online a luat amploare. Dar cum ramane cu presa offline? Va reusi online-ul sa absoarba toti presarii din presa offline? Pentru ca de fiecare data cand vorbesc cu ei imi spun ca vor sa faca altceva…poate PR.🙂 Eu le propun un exercitiu simplu de imaginatie: daca ar pleca nu toti, doar 5-6 jurnalisti de la publicatiile importante de business (care au mai ramas), sa spunem din domeniul financiar-bancar, si s-ar duce la departementele de comunicare ale unor banci atunci cu cine ar mai discuta ei?

Raspunsul: Gasim noi.

Raspunsul pe cat de simplu pe atat de infricasator. De ce? In 2008, erau in print in jur de 20 de cotidiene generaliste si economice. Acum in 2012 mai sunt 10 (+-). In 2008, erau in jur de 6-7 publicatii exclusiv online, fara corespondent in offline. Acum sunt undeva la 15, insa cu tot cu variantele ziarelor online ce si-au inchis activitatea in print. Problema print-ului cotidian este ca nu a stiut cum sa se adapteze vremurilor, nu atat economice cat tehnologice. Dpdv marketing, in perioada 2006- 2008 se vindea cartea cu ziarul. Dupa aceea nu au mai stiu ce sa faca, tirajele si vanzarile s-au dus in jos, criza le-a dat un pumn puternic de le-a facut KO.

Un spun eu ca au gresit, la mix-ul de informatie si mai ales la monetizare.

Mixul de informatie

Presa cotidiana offline se confrunta cu problema timpului pana la care un om citeste acea informatie care pana la data aparitiei la chioscuri ea este deja fumata intrucat a aparut pe publicatiile online. Ce face printul, el publica si in print si in online aceeasi stire. GRESIT. Eu unul, stirea din print as pune-o sa fie disponibila si online insa cu plata. Frumusetea vine acum, informatia din print sa fie diferita de cea din online. Stirile online de cele mai multe ori sunt variante, mai mult sau mai putin, copy paste din comunicatele pe care presarii le primesc. Atunci in print trebuie sa fie o altfel de stire, sa o duci mai departe de actualitate si sa oferi omului o analiza pertinenta. Astfel poti capta atentia omului si el va sti ca dom’le in EVZ gasesc ceva diferit fata de evz.ro. Tocmai de aceea cand am vazut initiativa ZF de a crea ZF exclusiv m-am bucurat ca cineva are viziune de business. Insa, parca s-au inecat ca tigannul la mal. Ar mai fi de amintit si ziarul Bursa dar nu imi mai bat capul cu ei.

Monetizarea

Problema ZF exclusiv este asta: informatia nu e chiar atat de scumpa. Nu poti sa ceri intre 980-1800 euro pe an cand bugetul de PR anual raportat la fee-ul de agentie este de 10.000 – 30.000. Asta inseamna ca 10% din bugetul de PR se duce DOAR pe un abonament la ZF. Si cu restul cum ramane?  Nu poti sa ceri 1000 euro cand abonamentul pe 12 luni pt print e abia 110 euro.

Oricum, ZF a dat un exemplu demn de luat in calcul pt orice publisher si anume, monetizarea si prin alte mijloace in afara de clasica publicitate, fie print sau online. Pt ca vedeti si voi ce s-a intamplat, bugetele de publicitate s-au dus…s-au dus si ziarele.

Ce ramane de facut?

Din punctul meu de vedere ar fi 2 chestiuni. Una ar fi ca publicatiile ce au ramas sa imbuntateasca formula de business ZF si o alta ar fi schimbarea continutului editorial, mai mult axat pe caiete de analize. Si aici un exemplu ar fi Jurnalul National.

Altfel, viitorul nu suna prea bine si vom aveam doar saptamanale si lunare, entitati care pentru ca au ceva diferit fata de actualitatea cotidiana supravietuiesc cu brio. Uitati-va la revista BIZ.

 

 

 

 

%d bloggers like this: