cat de sociala este social media?

Acu ceva vreme citeam la zoso despre epuizarea social media cu mesaje sociale/umanitare. Apoi, am ajuns la consternarea Elenei Ciric care a primit un raspuns de la Crina COCO Popescu, tanara alpinista care dorea sa urce Seven Summits si Volcanic Seven Summits, prin care o informa ca in urma campaniei pe social media s-au strans 1.000 euro din cei 28.000 de care mai avea nevoie pentru a incepe expeditia.

Mai departe, in urma socio-evenimentului online world wide, Communication Shutdown, mika pana ramane dezamagita intrucat “nume sonore din online-ul mioritic si-au anuntat tacerea pe toti peretii, dar foarte putini  au avut avatarele insemnate de actul donatiei. ”

Chinezu vorbea candva de frenezia unora pe care ii numeste social media popcorns si daca nu cumva dam dovada de fariseim 2.0 cand vine vorba de o campanie umanitara, adik mult buzz online, ceea ce e bine, insa cand vine de ceva mai mult…pauza.

De aceesi frenezie vorbeste si George Toma care vine cu o intrebare foarte buna:

Cum te adresezi in social media fara sa intri abuziv în viata online a actualilor/fostilor/viitorilor consumatori?

Ca sa tragem si cateva concluzii, vin si intreb, simplu: De ce?

De ce nu facem mai mult decat o simpla implicare/aderare verbala la o campanie umanitara? Din comoditate? Daca te-ai “chinuit” 2-3 minute sa iti inserezi un banner/badge pe blog de ce nu ai putea sa dai un sms, telefon sau dona online? Daca e sa intram in psihologia romanului as explica retinerea donatiilor prin simplul pentru ca asa e romanul, vede peste tot cospiratie, ii miroase a ciordeala, ii pute tot, e suspicios dar mai ales delasator.

Poti fi tu cel mai premiat creativ din lume si sa faci o campanie frumoasa/creativa la care adera/te sustin multe persoane, daca nu ai rezultate degeaba. Pana la urma este vorba de eficienta, ca la Effie, de cat de mult au crescut vanzarile – in cazul de fata donatiile.

Asadar, cine ar trebui sa faca o campanie de educare a romanului cu privire la donatiile online sau extrapoland cine ar trebui sa faca o campanie de educatie civica, de spirit civic, de bun simt. Am ajuns sa cred ca nu mai este de ajuns ca doar companiile sa faca CSR, pentru ca incurajam acelasi lucru: datul pe degeaba. Mentalul colectiv romanesc musteste de vorbe pline de nemunca si lene civica: Statul e obligat sa ne dea, statul e obligat ne asigure, sa faca si sa dreaga! Acuma, companiile dau pe degeba romanilor lucruri prin programe de corporate social responsability ( CSR).

Dar intrebare este TU ce faci pentru cei din jurul tau, pentru comunitate? Este vorba de Citizen Social Responsability care intr-o forma sau alta a fost parte din noi, oamenii, fiinte sociale. In fine! Revenind, poate suna usor patetic, dar ceea ce a zis candva JFK intr-un discurs ramane cat se poate de actual:

Ask not what your country can do for you – ask what you can do for your country!

Asadar? Ce poti face?

%d bloggers like this: