de unde aveti mobilul meu?

Se intampla uneori in viata si activitatea ta de PR sa trimiti un comunicat pe un domeniu pe care nu ai mai trimis pana acum. Ce e de facut? In primul rand incepi prin a-ti face o baza de date pe acel domeniu dupa propriile puteri: mergi pe site-uri, vezi cine ce scrie, iei adresele de mail, telefoane fixe. Mai apoi incepi sa suni prin redactii dupa telefoanele mobile pe care le obtii sau nu. Insa ca sa nu suni in redactie apelezi la cunostinte si prieteni care sa te ajute. De cele mai multe ori acestia te ajuta si cu omul care te-ar putea interesa si cu nr de mobil al acestuia.

Baza e completa. Ai comunicatul aprobat si incepi sa il trimiti. Dupa o ora, doua, te apuci de sunat niste oameni pe care nu ii cunosti. Toate bune si frumoase. Unii sunt draguti si te redirectioneaza, altii iti baga placa: da, l-am primit, multumesc…vedem in functie de spatiu, altii incepi sa fie iritati: si ce sa fac cu el?, iar altii de-a dreptul enervati: de unde ai nr meu de mobil?

Si ca sa nu iti bagi in cacat sursa spui si tu o mica minciuna nevinovata: exista deja in baza noastra de date de acum ceva vreme.

Ce ma intriga este de ce atata secretomanie? Daca jurnalistii pot sa afle informatii, telefoane, mobile ale unor oameni din diverse companii, eu ca PR de ce nu as putea sa aflu date despre el, adresa de mail si mobil?

Cum se face ca un jurnalist poate obtine aceste informatii investigand si un PR-ist nu poate face acelasi lucru? Nu e tot cercetare?🙂

As mai avea un subiect: Lista neagra cu jurnalistii naspa, nume si cazuri am insa de ce le-as publica?

Poate imi dati voi motive🙂

PS: comunicatul era asta. dar deh, lucrurile bune nu e stire!

3 responses

  1. pai asa reactioneaza jurnalistii din Oltenia😛 In Banat, lucrurile stau altfel … stam si la taclale dupa ce ne explici motivul telefonului😀

  2. nu erau jurnalisti din Oltenia ci de aici din Bucuresti. Jurnalistii de provincie, imi pare rau gerhald, sunt mult mai dragutzi: ce? comunicat? pai asta e reclama va fac legatura cu dep de vanzari. Inchizi si suni din nou si te certi cu el ca nu e reclama ci informatie de interes public.

  3. Era de dat, după părerea mea… Poate mai vin şi alţii cu iniţiative de genul ăsta, în alte localităţi. Cert este că învăţământul din România are nevoie de sprijin financiar şi moral. Iar faptul că au fost răsplătiţi profesorii… Frumos, bună motivare. Poate s-ar implica mai mulţi profesori dacă ar fi mai multe burse de genul ăsta. Dar, mă rog, eu nu sunt jurnalist😀. Dacă totuşi un lucru pozitiv nu e o ştire, ar fi interesant de văzut câte dintre marile corporaţii care ţipă tot soiul de chestii (social responsability, environmental awareness, etc) chiar fac ceva în RO.

%d bloggers like this: