Jurnalism versus PR

Poate ati citit deja editorialul Andreea Groenendijk din Business Standard. Mi s-a parut amuzant raspunsul ei vis a-vis de cine e vinovat: Am ajuns la o concluzie: sunt de vina PR-istii profesionisti, care raspund mereu la telefon, care furnizeaza informatii, care se tin de cuvant. Ei ne-au invatat prost.

Si ca sa dau un raspuns dilemelor jurnalistului la aceasta intrebare ma voi referi la situatiile posibile:
1. pr-istul e prost organizat si nu isi face treaba
2. pr-istul trebuie sa obtina aprobare de la client, care client are propria lui agenda zilnica: intalniri, sedinte, AGA, etc si nu poate raspunde imediat. Iar cand e vb de cifre, date, statistici e si mai greu. Astfel de date se fac o data la luna, trimestru, semestru, anual, iar un CEO nu cred ca are intotdeauna aceste date si procesarea datelor nu e nici ea simpla, se petrec zile intregi pe astfel de date si statistici.
3. jurnalistul cere niste date care nu pot fi date publicitatii intrucat nu corespund deocamdata cu planul clientului de comunicare. este adevarat ca e bine sa raspunzi la intrebarile adresate de jurnalisti atunci cand iti sunt solicitate (nu de alta, dar te tin minte), dar la fel de adevarat este ca o companie sau firma de PR are dreptul de a nu raspunde la intrebari (poate nu tine de competenta sa sau poate nu vrea sa se asocieze cu un astfel de material). Declaratiile nu trebuie facute doar de dragul declaratiilor ci trebuie calculate, sa raspunda unor intrebari: ce efecte pot aparea de pe urma raspunsurilor? este benefic companiei mele sa raspund ?

2 responses

  1. Ca PR-ist care isi face treaba, stii deja jurnalistii care s-ar putea sa iti bata la usa pentru raspunsuri. Ai mai lucrat cu ei, stii de ce au nevoie. Este foarte simplu: nu poti sa raspunzi, spui asta. Nu ii taraganezi zile in sir, dupa care ridici inocent din umeri ca nu se mai poate.

  2. In acest caz, Andreea ai dreptate🙂

%d bloggers like this: