bad pitch

Mai deunezi vorbeam de un mic esec de pitch in blogosfera romaneasca.

Dar se mai intampla si la case mai mari si se pare ca destul de des. Ca sa nu o lungesc, consternarea a aparut ca urmare a unei greseli a agentiei de PR, 5WPR, care a trimis unor reviste/bloguri pentru gay un studiu despre contraceptie. 

Despre asta puteti citi aici: The Bad Pitch Blog si Gays: Here’s How to Avoid Pregnancy

interviu cu jurnalist: Anca Arsene Barbulescu, Business Magazin

Anca Arsene Barbulescu, Business Magazin

1. Ce te deranjeaza cel mai mult la un PR-ist?

Dezinteresul fata de necesitatile jurnalistului, in favoarea propriilor obiective. Spre exemplu, in momentul in care cer anumite informatii, inseamna ca am intr-adevar nevoie acele informatii, nu de mult bla bla pe marginea subiectului, doar pentru ca respectivul PR trebuie sa bifeze ca a raspuns unei solicitari si sa comunice ce are de comunicat, indiferent de intrebari.

2. Care e cea mai buna metoda de a te contacta?

Depinde foarte mult de motivul pentru care un PR incearca sa ma contacteze. Daca ma suna sa-mi spuna ca mi-a trimis un comunicat si sa verifice daca l-am primit (sau eventual sa ma intrebe daca voi publica respectivul comunicat), mai bine s-ar folosi de “read receipt” (si ar citi urmatorul numar al revistei) ca sa afle asta. Pe de alta parte, atunci cand in discutie se pune adaptarea unei informatii pe care o au de comunicat la formatul si stilul revistei, un telefon este chiar indicat. Repet, depinde, dar sunt foarte usor de gasit – mail, telefon mobil, telefon fix, mess – cea mai buna metoda fiind totusi mailul.

3. Crezi ca majoritatea specialistilor in PR citesc macar titlurile articolelor pe care le scrii inainte sa te contacteze?

Tind sa cred ca da, dar mai sunt si cazuri in care nu se obosesc. Inca mai suna PR-isti la redactie cautand fosti colegi responsabili de domeniul IT&C care nu mai lucreaza insa de multa vreme la revista

4. Ai avut/ai facut vreodata vreun proiect/munca de PR? Daca da, cum a fost ca si experienta?

In afara de sfaturile ocazionale date pe marginea comunicatelor inca nedifuzate, nu am fost implicata in proiecte de PR. Nu as refuza insa o astfel de provocare. Cel mai important mi se pare pare pentru un jurnalist sa inteleaga munca unui PR si invers, asa incat colaborarea sa fie cat mai buna.

5. Care ar fi primul sfat pe care i l-ai da unui PR?

Relatia cu jurnalistul nu ar trebui sa fie o lupta. Chiar daca suntem de partea cealalta a baricadei, asta nu inseamna in mod neaparat ca suntem “the enemy”.

6. Ai participat sau poti recomanda un curs/seminar de PR training?

PR Forum, de exemplu, pentru ca abordeaza multe dintre problemele cu care se confrunta specialistii din PR si dezbate posibile solutii.

7. Exista vreun viitor pentru presa offline sau va urma o epoca a online-ului?

Teoretic exista, dar cel putin deocamdata este foarte greu de conturat. Probabil ca publicatiile offline se vor cerne, in timp ce numarul celor online va creste exponential. Eu cred foarte mult in online…

8. Inafara de ale tale, ce titluri mai citesti?

Bloguri multe… Google Reader e deschis in permanenta. Din presa locala, citesc frecvent Mediafax, ZF, Business Standard si Money Express. Iar dintre titurile internationale, NY Times, Financial Times, Businessweek, Forbes si Wired.

9. Care e cel mai groaznic caz de PR pe care l-ai intalnit?

Mai bine ma abtin Am dat peste prea multi oameni foarte profi in PR ca sa arunc acum cu noroi in cateva exemple nefericite.

Cum sa vinzi subiecte jurnalistilor pe Twitter (pitching journalists on Twitter)

Pe 23-24 februarie, Dan Martin (@Dan_Martin), editor la BusinessZone,co.uk, accepta doar pitch-urile venite via Twitter. Sara Lewis l-a prins pentru o mica discutie. Redau mai jos discutia celor doi:

Cum a fost experienta de pe Twitter vis a vis de pitch-urile venite de la PR-isti?
A decurs foarte bine. Totul a pornit din dorinta de a elimina pitch-urile irelevante din partea PR-istilor si mai ales de a vedea daca se poate face si asa.  Am observat ca am primit mai putine telefoane, de la vreo 20 de apeluri pe zi am ajuns la 2-3 apeluri, in cele 2 zile.

Ai primit informatiile necesare in cele 140 de caractere?
Pitch-ul pe Twitter a facut ca PR-istii sa ma contacteze expres ca jurnalist si astfel i-am facut sa se gandeasca la ce ar fi interesant pentru cititorii mei. Cand am fost interesat de un subiect, am continuat discutia pe email pentru a obtine informatiile necesare care ma interesau.

Care a fost cel mai prost pitch?
“Esti interesat de un subiect tare?” Raspunsul meu a fost: NU!

Care a fost cel mai bun?
A fost folosirea de rime pe Twitter Direct Mail. Am fost impresionat.

Vei folosi de acum inainte Twitter ca tool pentru pitc-uri din partea PR-istilor?
Voi accepta in continuarea telefoanele si emailurile, insa voi incuraja PR-istii sa foloseasca si Twitter-ul, in special pentru ca il folosesc mereu, si la birou si acasa. Astfel, PR-istii ma pot gasi oriunde as fi.

Ce sfat ai pentru PR-istii care vor sa iti vanda un pont pe Twitter (140 de caractere)?

“Be relevant, be targeted, be clever!”

Articol de Sara Lewis

traducerea si adaptarea: Andrei Chirica

Monitorizarea in Relatii Publice

Fiecare agentie de relatii publice are instrumentele si metodele sale de monitorizare a unei campanii de PR.  Cea mai des intalnita metoda este evaluarea la rate-card a articolelor aparute in presa. Exista o intreaga polemica pe tema asta, redata destul de bine in articolul  de aici.

Acum specialistii incearca sa convinga companiile ca nu nr. de articole e important ci calitatea lor. Companiile vor sa vada totusi de ce ar da banii si pe PR si nu doar pe advertising. Un astfel de raport ar fi cel mai simplu mod de a le satisface curiozitatea, nu?

E un cerc vicios, o practica necesara insa nu esentiala.

ce s-a schimbat de ieri pana azi in industria de PR

Ieri anumiti “reprezentanti ai industriei de PR” (observati ghilimelele ) spuneau ca piata romaneasca de PR va stagna in 2009. Azi, alti reprezentati ai industriei spun ca ritmul de crestere va fi mai lent, insa va fi o crestere…de 10%.

Dragii mei, ce s-a schimbat de ieri si pana azi? Tocmai pentru ca fiecare poate sa isi dea cu parerea se creaza o falsa impresie asupra evolutiei industriei.  Totul suna logic si frumos in toate prognozele si estimarile emise de diversi insa nu au la baza ceva palpabil. Si anume o analiza a situatiei financiare a jucatorilor din piata. Cu o astfel de analiza pe ultimii de 2-3 ani, impreuna cu analiza factorilor PEST s-ar putea emite o estimare pertinenta. Totul trebuie regandit si reanalizat pornind de la urmatorul aspect: lumea s-a schimbat pe toate planurile social economice si prin urmare trendurile nu mai sunt valabile. Practic pleci de la zero.

Cica jurnalistii sunt naspa

Se pare ca fiecare padure are uscaturile lui, si noi in PR si media.

Sally Whittle, un jurnalist freelancer din UK scrie pe blogul ca unii jurnalisti sunt chiar naspa rau. Redau mai jos parti traduse din articolul ei.

Sally  Whittle a avut un proiect de PR si le-a propus unor jurnalisti de la ziare nationale povestea/stirea. ce-au facut acestia, i-au raspuns: “That’s not a story”.

Mai departe, au fost cativa jurnalisti care desi i-au spus ca nu ii intereseaza subiectul au revenit intrucat editorilor li s-a parut ok subiectul. Insa – si aici e toata frumusetzea, care mi s-a mai intamplat si mie- sa scrie ea vreo 800 de cuvinte si sa trimita articolul ca sa il mai retuseze ei putin. Bineinteles intr-un dead-line.

Un alt jurnalist i-a cerut sa aranjeze un interviu cu clientul dar sa ii faca rost de contacte si de la concurenta, sa ii furnizeze o lista de studii si statistici pentru articol. Si cica acest raspuns l-a primit de la mai multi.

Mai mult, a furnizat informatii suplimentare la vreo 6 jurnalisti si doar unul singur i-a multumit pentru acestea.

Intrebarea e: la noi se intampla asa ceva? Mie unul mi s-a intamplat sa mi se ceara sa scriu singur stirea, am si fost intrebat daca nu am contacte la concurenta si nu prea mi s-a multumit pentru informatiile suplimentare

de unde aveti mobilul meu?

Se intampla uneori in viata si activitatea ta de PR sa trimiti un comunicat pe un domeniu pe care nu ai mai trimis pana acum. Ce e de facut? In primul rand incepi prin a-ti face o baza de date pe acel domeniu dupa propriile puteri: mergi pe site-uri, vezi cine ce scrie, iei adresele de mail, telefoane fixe. Mai apoi incepi sa suni prin redactii dupa telefoanele mobile pe care le obtii sau nu. Insa ca sa nu suni in redactie apelezi la cunostinte si prieteni care sa te ajute. De cele mai multe ori acestia te ajuta si cu omul care te-ar putea interesa si cu nr de mobil al acestuia.

Baza e completa. Ai comunicatul aprobat si incepi sa il trimiti. Dupa o ora, doua, te apuci de sunat niste oameni pe care nu ii cunosti. Toate bune si frumoase. Unii sunt draguti si te redirectioneaza, altii iti baga placa: da, l-am primit, multumesc…vedem in functie de spatiu, altii incepi sa fie iritati: si ce sa fac cu el?, iar altii de-a dreptul enervati: de unde ai nr meu de mobil?

Si ca sa nu iti bagi in cacat sursa spui si tu o mica minciuna nevinovata: exista deja in baza noastra de date de acum ceva vreme.

Ce ma intriga este de ce atata secretomanie? Daca jurnalistii pot sa afle informatii, telefoane, mobile ale unor oameni din diverse companii, eu ca PR de ce nu as putea sa aflu date despre el, adresa de mail si mobil?

Cum se face ca un jurnalist poate obtine aceste informatii investigand si un PR-ist nu poate face acelasi lucru? Nu e tot cercetare?

As mai avea un subiect: Lista neagra cu jurnalistii naspa, nume si cazuri am insa de ce le-as publica?

Poate imi dati voi motive

PS: comunicatul era asta. dar deh, lucrurile bune nu e stire!

hot links

Cu o mica intarziere va prezint Edelman Trust Barometer 2008

Nice Social Media Release, shame about the content : why the PR industry is slow to adopt the social media news release?

Raspunsul: Straight from the hack’s mouth

Ghost writing

Ce e ghost writing?

Pai, sa facem un mic exercitiu: Orice PR scrie un comunicat de presa sau un discurs pentru o adunare etc. Se trimite comunicatul, are loc discursul. Ei bine, toata industria media foloseste ceea ce PR-ul scrie, iar meritele pentru articol si discurs le iau cei care fac the annoucementul: jurnalistul si persoana care tine discursul.

Acesta este ghost wrintingul. Sunt PR-istii frustrati din aceasta cauza? NU! Dimpotriva, un PR profesionist stie ca atunci cand regaseste pasaje intregi in articolele din presa inseamna ca si-a facut treaba bine.

Va recomand un articol pe aceasta tema, The Ghost Writer’s Paradox

Activitatea de lobby :)

———-
Client: Apple – Mac
Title: PR Lady
Agency: TBWA\Media Arts Lab
Production Company: Epoch Films
Director: Phil Morrison

Comunicate cu embargo

Mihai de la dailybusiness.ro are un articol foarte interesant despre embargoul de presa.
Eu unul nu am folosit acest instrument pana cum. Sunt convins ca un comunicat poate fi trimis la o ora covenabila pentru toata lumea. E un hazard prea mare si trebuie sa ai o mega stire ca sa pui astfel de conditii. Controlul asupra unui comunicat de presa este discutabil.
Prin urmare, care este ora cea mai buna de a transmite un comunicat? Atat zic, eu unul nu as mai transmite un comunicat de presa dupa ora 14,00, max 15,00 decat daca ar fi o bomba de presa. Motivul e simplu. Comunicatul risca sa fie preluat doar publicatii online si astfel s-ar micsora impactul.

Jurnalism versus PR

Poate ati citit deja editorialul Andreea Groenendijk din Business Standard. Mi s-a parut amuzant raspunsul ei vis a-vis de cine e vinovat: Am ajuns la o concluzie: sunt de vina PR-istii profesionisti, care raspund mereu la telefon, care furnizeaza informatii, care se tin de cuvant. Ei ne-au invatat prost.

Si ca sa dau un raspuns dilemelor jurnalistului la aceasta intrebare ma voi referi la situatiile posibile:
1. pr-istul e prost organizat si nu isi face treaba
2. pr-istul trebuie sa obtina aprobare de la client, care client are propria lui agenda zilnica: intalniri, sedinte, AGA, etc si nu poate raspunde imediat. Iar cand e vb de cifre, date, statistici e si mai greu. Astfel de date se fac o data la luna, trimestru, semestru, anual, iar un CEO nu cred ca are intotdeauna aceste date si procesarea datelor nu e nici ea simpla, se petrec zile intregi pe astfel de date si statistici.
3. jurnalistul cere niste date care nu pot fi date publicitatii intrucat nu corespund deocamdata cu planul clientului de comunicare. este adevarat ca e bine sa raspunzi la intrebarile adresate de jurnalisti atunci cand iti sunt solicitate (nu de alta, dar te tin minte), dar la fel de adevarat este ca o companie sau firma de PR are dreptul de a nu raspunde la intrebari (poate nu tine de competenta sa sau poate nu vrea sa se asocieze cu un astfel de material). Declaratiile nu trebuie facute doar de dragul declaratiilor ci trebuie calculate, sa raspunda unor intrebari: ce efecte pot aparea de pe urma raspunsurilor? este benefic companiei mele sa raspund ?

Jurnalistii specializati prefera sursele de informare

Mediafax: Jurnalistii din domeniul economic prefera sursele de informare online, cum ar fi fluxurile de stiri si comunicatele de presa online, este concluzia studiului Web Watch 2007 realizat de compania americana de cercetare Arketi Group, informeaza Media Post.

Potrivit studiului, 84 % dintre jurnalistii intervievati au declarat ca folosesc sau intentioneaza sa foloseasca blogurile ca sursa principala sau secundara de informare pentru articolele lor, in timp ce internetul reprezinta sursa cea mai importanta de informare pentru jurnalisti pentru a-si desfasura activitatea.

Din pacate, nu pot sa il reproduc integral aici, iar pe internet inca nu l-am gasit. Cum fac rost , cum il pun.

Are the PR people the biggest spammers?

Am citit un articol de pe The bad pitch blog despre spammingul facut de PR-isti.

Totul a pornit de la Sorry PR people: you’re blocked, dupa care domnul Seth Godin face un mic comentariu despre PR and the first amendment and keeping your job. Urmarea, Peter Kafka publica corespondenta unor firme care vor sa retraga de pe black list adresele lor.

Inainte sa inchei am sa adaug un super citat a lui Seth Godin:

The processing of 100 press releases the old-fashioned way cost more than $100. Doing it to 5,000 people was out of the question.

Email means the cost of adding one more name is zero. Email means that lists keep getting bigger and bigger and once you’re on one, you’re on em all.

So, the smart PR folks (the successful ones) struggle to make their lists smaller and smaller. The lazy ones just try to make them bigger.

Finalul: Ce agentie de la noi e cel mai mare spammer?

ePR & Pitching

In ultima vreme m-am tot plimbat pe la interviuri si ca la orice interviu se discuta multe chestii profesionale. Niste lucruri m-au frapat totusi:

1. e-pr-ul (comunicarea online) este consideranta neconcludenta intr-o campanie de comunicare. Am fost intrebat ce rezultate pot aduce discutii pe grupuri, forumuri, bloguri? Acestea nu reprezinta un target viabil pentru o campanie care vrea sa vanda in definitiv. Raspunsul meu a fost rezultatul obtinut de mine cu unul din fostii mei clienti de la agentia unde lucram, unde pe un forum am reusit sa strang in numai 3 ore peste 60 de comentarii iar la finalul zilei de lucru, m-a sunat clientul sa ne spuna ca cineva a vrut sa incerce produsul (un aparat de fitness) in urma unui comunicat online si a unor discutii pe un forum. Daca a cumparat sau nu, nu am aflat pentru ca am plecat din agentie. Argumentul meu intru sustinerea acestui instrument de PR este ca publicul online este mai usor de targetat si este mai bine consolidat, inchegat, stim mai bine care sunt optiunile si compartamentul de decizie. Publicul online fata de cel offline este mai informat despre produsul/servciul pe care il cauta si in definitiv mai determinat in luarea unei decizii de cumparare. Motivul este simplu, el are deja toate informatiile de care are nevoie online, informatii gasite din diverse surse, ziare online, site-ul companiei, forumuri, grupuri, bloguri. Insa agentia in cauza la care am fost la interviu considera publicul online prea mic si nedemn dde luat in considerare. Asta cu o penetrare a internetului de 80% in mediul urban. Comunicarea de masa este oricand binevenita si suficient de efiecienta. Insa ne aflam intr-un timp in care suntem asaltati de informatii din toate colturile. De aceea targetarea este sfanta. Cum incercam sa spun si mai sus site-urile sunt tot mai specializate si tot mai nisate, iar grupurile (ca de aia se numesc grupuri) au un interes comun pentru o anumita tema/subiect. Un alt factor neluat in seama sunt blogurile. Sunt multe stiri care pot fi preluate de bloggeri si astfel pot aparea reactii in lant. Ceea ce nu poate fi decat benefic pentru notorietatea unei companii. Mi s-a pus intrebarea care este traficul unui blog si carei audiente se adreseaza. Argumentele mele lesne de verificat au fost cele de pe trafic.ro. Mai mult am facut o mica comparatie intre un comunicat lansat pe comunicatedepresa.ro care mi-a adus in medie cam 100-150 de vizitatori unici si zoso care mi-a adus 300 de vizitatori unici.
Pe de alta parte nici site-urile de comunicate de presa, cele 5-6-7 care exista, nu sunt vazute ca instrumente potrivite pt o agentie de pr, intrucat nu exista un control pentru ceea ce urmeaza, adik “the push phone”. Eu zic never say never. Rezultate bunicele se obtin si prin astfel de mijloace, mai ales ca e free si ajuta foarta mult SEO.

2. Al doilea lucru care m-a frapat a fost press & blogs pitching.
La una din discutiile mele cu managerul unei agentii de pr am intrebat ce fel de instrumente sunt folosite in media relations si de aici mi s-a parut fireasca intrebarea “daca se foloseste press & blog pitching?. Managerul a parut surprins de intrebare si m-a intrebat ce anume vreau sa zic mai exact. Am explicat cum pot unele subiecte/stiri sa aiba un efect mai benefic daca este dat in exclusivitate unui jurnalist mai mult sau mai putin pe surse, si cum o stire poate aparea pe mai multe bloguri de notorietate.
Mi s-a spus clar ca nu se agreaza astfel de practici, daca exista informatii care poate fi transformata intr-o stire se da un comunicat la toata lumea, iar blogurile nu fac parte din instrumentele de media relations ci tin de un alt departament. sunt de parare ca pitch-ul este un instrument excelent in publicity, pitchul este practic o discutie dintre 2 persoane interesate, una sa comunice serviciile/produsul/viziunea si cealalta sa informeze/sa critice/sa nasca polemici/subiecte de discutii.
N-as fi fost chiar asa de vehement daca nu as fi avut si rezultate. In fine, concluzia discutiei pe tema asta a fost ca asa ceva se preteaza mai mult la americani

Si ca veni vorba de americani sa vedem ce zice nenea americanu despre pitch, a murit sau nu? click aici

Ce tie nu-ti place altuia nu-i face!

Nu prea am mai scris in ultima vreme, very busy .

Dar pana atunci va recomand sa cititi ce au scris altii.

Violeta-Loredana Pascal de la PRwave International scrie un editorial pentru Ghidulpresei.ro despre Ce tie nu-ti place altuia nu-i face! sau Ce nu imi place in media nu fac in PR.  Articolul il gasiti aici

Over the bridge. Which side?

Un jurnalist va crede intotdeauna ca ar face o treaba mai buna decat un pr-ist. La randul lui un pr-ist va crede uneori ca are ceva mai mult talent jurnalistic, ca e usor sa dai din condei si sa relatezi, sa “informezi”. Ambele tabere cred una despre cealalta ca sunt nepregatite si total lipsite de profesionalism. Asa o fi ?! Nu mi-e frica nici cu unii nici cu altii. Am vazut comunicate de presa prost scrise, dar la fel de multe stiri prost scrise. La fel cum am vazut comunicate de presa si articole cu greseli gramaticale.

Pe vremea cand am terminat eu liceul era la moda sa dai la jurnalism. Acum e cool e sa dai la comunicare si relatii publice.
Incotro? Cu ce fel de fata Morgana avem de-a face? Nici nu stiu daca vreau sa intru in argumente psihosociale…Din astea scrie destule Dan Petre! Cert este ca din ce in ce mai multi jurnalisti vor sa devina specialisti in relatii publice, invers am vazut mai rar. Cazul meu a fost un pic diferit, eu am lucrat in presa insa fara gandul de a ramane. In 2003, pe cand mi-am facut stagiatura la vechiul Cotidianul, migrarea jurnalistilor catre PR era oarecum la inceput.

Articolul complet pe tema trecerii jurnalistilor la PR si invers este disponibil pe  PRwave.ro

Din ciclul… “Epoca de piatra a comunicarii”…

Vorbeam cu Gabriel Ferugean de la ARRP despre comunicatele de presa si situatiile “funny”, a se traduce penibile, create. Vedeti pe BloGhid ce si cum.

Ludovic, Leonard….tot aia e

Am facuto lata: am incurcat Ludovic Orban cu Leonard Orban…si astfel un comunicat ce trebuia sa sune asa:

“Clientu meu s-a intalnit la Bruxelles cu Leonard Orban, comisarul european pentru multilingvism”

s-a transformat in

“Clientu meu s-a intalnit la Bruxelles cu Ludovic Orban, comisarul european pentru multilingvism”…..
mama ma-sii

Am dat erata, i-am spamuit si a doua oara

Publicity

Printre primele cursuri de relatii publice de la facultate ni s-a spus ca publicity nu e publicitate (reclama, advertising, advertoriale, etc, adik pe bani ) si ca in literatura de specialitate s-a tradus rau de tot acest cuvant. Ati ghicit, s-a tradus in publicitate.

So, publicity nu e pe bani, e reclama gratuita in spatiul editorial al unei publicatii sau teveu/radio.
Sunt fan al acestui cuvant Hai sa il zicem impreuna: PUBLICITY!

Ce e publicity?

Comunicatele de presa, conferintele de presa, evenimentele sunt considerate a fi forme ale publicity-ului.

Cum se face publicity ?

Am sa ma refer deocamdata doar la comunicatele de presa.

Mai intai ai un subiect/client. Ai o campanie de 10 zile, tre sa faci stiri, comunicate ….chiar daca ai cu ce sau nu sa faci asa ceva (in cazul meu, nu prea aveam cu ce si nici istoricul clientului nu era favorabil, imaginea in randul presei era negativa si indiferenta).
So, se target-eaza, se tintesc, se indentifica acele persoane/ jurnalisti/emisiuni interesate de subiect.

Se trimite mailu’ cu pricina la persoanele interesate.

Mai vorbesti cu unii dintre ei , fara a le submina intelepciunea, istetimea, fara a le o oferi compensatii banesti, sau io mai stiu ce alte mijloace ilicite. Pur si simplu se vobeste:

” Salut! Andrei (dupa caz, Andrei Chirica ) sunt de la BiG Media. Ce mai faci ? Cand iesim si noi la o bere (sau ceai in functie de sex ….bla bla bla (aceste randuri se completeaza conform experientei in bla bla )”.

(Cele de mai sus presupun o oarecare relatie cu anumiti jurnalisti.)

Apoi, urmeaza monitorizare: primele reactii agentiile de presa: una doua stiri, urmeaza televiziunile, si a doua zi presa scrisa.

Rezultatul dupa 7 zile, dupa 3 comunicate, o conferinta de presa:

- 33 de articole in presa
- 4 invitatii la talk show-uri

- o stire TV

Mai am 3 zile din proiect si va voi comunica si datele finale

Care e ziua cea mai potrivita?

Care e ziua cea mai potrivita sa trimiti un comunicat de presa si la ce ora ?